Academia de Artă din Madrid

"Opțiunea autodidact este viabilă în funcție puțin de felul tău de a fi. Cred că, dacă ești exigent cu tine însuți, este un instrument bun. Numai că toate ființele umane tind spre confortabil. Eu însumi, de exemplu, mă loveam ca pe niște lovituri. Am început cu pictura, mi-am dat seama că nu mergeam pe acolo. M-am întors și am reluat desenul. M-am întors mult mai mult înapoi, până când am luat-o de la început, pentru că am înțeles că este un proces care pornește de la un loc și nu poți să începi de la jumătatea drumului..."

"Sunt sigur că este mai dificil, pentru că vei face mult mai multe greșeli și va dura mai mult timp să precizezi o adresă și un traseu, vei pierde timp și probabil vei ajunge undeva, dar vei ajunge mai târziu și mai obosit. Programul MAA este mult mai direct decât orice altceva pe care îl pot găsi acum..."

"Până la un anumit punct. Când găsești o limită. Ca în conversația pe care am avut-o cu profesorul zilele trecute. El mi-a spus: "Văd că ajungi la o limită și tu spui: "Ei bine, asta este, iar eu te împing mai departe, împotriva acelei limite, astfel încât să o depășești". Eu cred că ai nevoie de cineva care să o facă, nu o vei face tu. Când te învață ce este logic, care este calea, știi deja că este acolo...".

"În mod normal, în alte academii nu se acordă importanța pe care o merită desenul. În linii mari, am găsit centre de pregătire unde oamenii mergeau mai mult pentru a cunoaște alți oameni, pentru a petrece timpul, pentru a dezvolta acel hobby, pentru a face ceva reușit, frumos, pe care să-i învețe pe prietenii lor. Dar nu aveau acea neliniște sau acea poftă de a se perfecționa, aceste academii se concentrau mai mult pe a nu frustra prea mult oamenii și pe a nu pierde venituri suplimentare..."

"Sunt foarte mulți bani și, evident, nu toată lumea își poate permite acest lucru. Iar eu mă simt destul de privilegiată că pot să o plătesc și astfel pot să îmi mențin o viață normală, fără lux, dar normală. Și nu este scump. Serviciul ca atare, noile facilități, orele pe care le poți avea într-o zi cu un model, dacă participi dimineața și după-amiaza... Nu găsești așa ceva nicăieri. Poți găsi lucruri asemănătoare, dar nu totul într-un singur loc, nu este scump, cred că este foarte bun..."

"Este necesar să ai niște economii, să ai o rezervă economică, chiar dacă trebuie să îți părăsești locul de muncă pentru o perioadă de timp pentru a te putea întreține cu aceste economii. Dar merită. Merită pentru că nu sunt bani irosiți de academie. Pentru că ei chiar se preocupă de pregătirea oamenilor, de profesorii pe care îi aduc, de dotări, este ceva serios și profesionalismul trebuie plătit..."

"Cunosc oameni cărora le place și arta, evident prieteni de-ai mei, dar cred că nu ar funcționa pentru toată lumea. Totul depinde de modul în care abordezi arta. Sunt oameni cărora le place arta doar ca o modalitate de a se descărca sau de a se relaxa. Un prieten de-al meu, de exemplu, îmi spune: "Îmi place foarte mult să pictez pentru că mă relaxez foarte mult". Iar eu îi răspund: "Și cum te relaxezi?" (râde)... "dar e o pacoste" (continuă să râdă) "Nu înțeleg partea asta, revedeți-o, faceți-o din nou..."

"L-aș recomanda cuiva care are foarte clar că vrea să se dedice acestui lucru, să fie artist, pictor, sculptor... și oamenilor de Arte Plastice cărora le place tehnica..."

"Trebuie să lucrez pentru a plăti pentru asta și în afară de a lua mult timp de unde pot pentru a putea veni. Și a dedica tot acest timp pentru asta nu este ușor. Având în vedere că am o situație personală în care nu am copii, îmi este mai ușor să pot dedica timp pentru asta..."

"Îmi place un lucru la școală pe care nu l-am mai găsit până acum. Au o metodologie clară. Pentru că ceea ce am găsit până acum este să petreci mult timp într-o activitate în care nu observi că faci progrese. Poți să stai acolo ani și ani de zile și să nu avansezi. Am întâlnit oameni care au petrecut mai bine de 20 de ani pictând fotografii și până la urmă nu mai știu să facă altceva. Asta nu duce nicăieri..."

"Îmi place comunicarea cu profesorul. Cred căse adaptează bine la elev .Nu doar la nivelul lor, ci și la modul în care se adresează elevului. Din experiența mea, ei ajung, merg bine cu ceea ce îți spun. Ajung acasă și îl ascult pe profesor în capul meu repetându-mi aspecte tehnice. Și cred că asta se întâmplă pentru că ei o fac bine. Pentru că sunt foarte flexibili. Pentru că nu tratează toți elevii în același mod. Ceea ce mi s-a întâmplat toată viața mea. Și aici merg în ritmul tău. Aici este muncă și sprijin..."

"Timpul pe care i-l dedici este pentru a atinge un obiectiv pe care îl au clar.Și dacă l-ai îndeplinit și l-ai îndeplinit bine, pentru că sunt foarte exigenți, se deschide o ușă către următoarea etapă.Atunci vezi că te îndrepți spre ceva...".

"Datorită modului meu de a fi exigent cu mine însumi, am căutat un pic din acele cunoștințe care îmi lipseau și mi-am dedicat timp pentru asta. Ce s-a întâmplat? Că se conștientizează că atunci când dedici timp unui anumit lucru, sunt lucruri care îți plac mai mult decât altele, iar mie mi-a lipsit această disciplină și am lăsat lucrurile deoparte. Era mai ușor să desenez în timp ce mă uitam la televizor pentru că e mai puțin obositor, pe de o parte are avantajele sale, dar pe de altă parte are și dezavantajele sale..."

"Depinde de ce este scump pentru tine, într-adevăr este scump, dar dacă ai cu adevărat un vis... cât de scump este să îl îndeplinești? De exemplu, sunt oameni care plătesc o grămadă de bani pentru o casă care nu le va da atâtea satisfacții cât timpul pe care îl petrece aici desenând, pictând, sculptând, depinde de preferințele tale, de ceea ce te face fericit..."

"În academia în care am fost, le-am spus despre posibilitatea de a lua modele pentru a lucra din viață. Iar ei mi-au spus că, dacă ar începe să aducă modele pentru a picta după natură, studenții ar deveni frustrați, nu ar mai vrea să continue și ar vrea să plece..."